In consecinta, putin cate putin, am imprimat o alta directie: am inceput sa cumparam jucarii creative, educative, “mestesugaresti”.
Asa am ajuns sa cumparam truse de cusut, diverse seturi de creatie, gen vaze de sticla, set de ceai, litere si cifre de pictat, croseteaza un pestisor sau micul ceasornicar.
Explicatiile sunt simple si mi s-au parut mie, pe undeva logice: descoperi daca respectivul copil are vreo afinitate, daca nu o specialitate in sine, macar cu un domeniu, daca ii plac lucrurile mai migaloase, daca are vreo inclinatie catre arta sau daca dimpotriva il plictiseste ideea si prefera sa faca ceva putin mai concret, sa construiasca, sa asambeleze, sa insurubeze.
Ceva acolo care ne-ar putea sa stim macar la ce cursuri ii putem duce pentru a isi cultiva respectivul talent.
Si chiar ne-a ajutat: am descoperit ca nu au nici unul sau daca il au, este mult prea bine ascuns pentru ca noi sa il vedem. Ba mai mult decat atat, directiile abordate incep sa fie tragice: baietelul coase si fetita s-a apucat sa monteze ceasuri, eu cu sotia pictam seturile de ceai.
Hai sa nu fiu rautacios, Alexandru a invatat literele de la 5 ani, ceea ce presupun ca este un lucru bun. Alessia a asamblat ceasuri pana s-a plictisit si apoi s-a apucat sa le dezasambleze. Ceea ce ar fi fost ok in principiu, daca nu s-ar fi apucat sa le faca acelasi lucru si celor de prin casa: asa am ramas fara ceas de bucatarie, sotia fara ceas de mana iar ceasul din camera lor acum arata nordul. In cele din urma, am indemnat-o sa se indrepte catre pictat, ne-am gandit ca poate ii va trece si pana la urma, pictatul este mult mai putin distructiv. Si am avut dreptate in genere sau cel putin asa am crezut noi.
Acum vreo 6 luni insa cand s-a apucat sa isi picteze camera, patul si chiar fratele, ne-am gandit ca poate totusi asta cu creatia nu este pentru ea. Nu suntem genul care sa renunte usor, astfel incat am hotarat ca stickerele sunt chiar inofensive. Si au fost al inceput. De abia cand a trebuit sa le decojim de pe laptop, monitor, televizor, ecranul telefonului ne-am dat seama ca poate fetita are un talent distructiv innascut si ca ar trebui sa ii cautam o slujba in constructii probabil: ceva cu modificat structura cladirilor probabil.
Urmatoarea incercare s-a numit “micul gradinar”. Am observat imbunatatiri semnificative, din nefericire nu calculasem ca nu se va limita la setul cumparat ci se va apuca sa experimenteze pe gradina din fata casei.
Am hotarat cam prin aceasta perioada ca lucrurile au scapat de sub control si poate ar fi timpul sa ne intoarcem la papusi, littlest pet shop, trasuri fermecate si Equestria cu ponei.
Alexandru s-a plictisit aparent de cusut si acum se ocupa cu crosetatul.
Mi-e dor de timpul cand se jucau cu Spider-Man, Captain America, pusti si pistoale.
