Psihologia copilului de 5 ani
Începând cu vârsta de 5 ani, copilul începe să devină din ce în ce mai independent, iar personalitatea i se conturează mai bine. Psihologia copilului de 5 ani este mult mai complexă, iar aceste schimbări pot fi o provocare pentru părinţi, care uneori întampină dificultăţi în a gestiona anumite reacţii ale copiilor. De aceea, este foarte important să fii pregatită şi informată în legatură cu aceste etape.
Chiar dacă acum, copilul pare mult mai mare faţă de acum un an, are nevoie să respecte nişte reguli importante, pentru o dezvoltare optimă. Odihna este esenţială, şi chiar dacă cel mic are foarte multă energie şi se împotriveşte când vine vorba de ora de culcare. La această vârsta, ei pot avea un somn de până la 12 ore.
Din punct de vedere social şi emoţional, vei observa cum copilului tău începe să-i pese de ceea ce cred cei din jur, astfel va încerca să le facă pe plac prietenilor, pentru a fi acceptat. Poate copia comportamentul prietenilor şi îşi doreşte mai mult apartenenţa la un grup. Şansele de a accepta regulile, atât acasă, cât şi la gradiniţă, sunt mult mai mari. La această vârstă, este posibil să nu îi mai fie jenă să danseze şi să cânte în public şi chiar să îi placă să facă „spectacol" de câte ori are ocazia. Este din ce în ce mai conştient de existenţa diferenţelor care ţin de sex şi separă mult mai bine realitatea de ficţiune. Atunci când vine vorba de independenţă, îşi va dori să viziteze un prieten din vecinătate fără să fie însoţit de părinţi. Chiar şi aşa, supravegherea este foarte importantă. Uneori poate fi foarte cooperant, alteori insistent cu cerinţele proprii.
Ca părinte, probabil eşti foarte încântat atunci când copilul tău are o capacitate bună de învăţare, însă nu doar partea intelectuală este importantă. Inteligenţa emoţională este un aspect esenţial, pentru ca el să aibă o viaţă de calitate ca şi adult. Dacă are foarte multe cunoştinţe, dar nu se poate adapta, va fi un copil retras şi nefericit. Încurajează-l să înveţe, dar să şi socializeze cu cei din jur, să vorbească cu alţi copii, chiar dacă unii dintre ei ştiu mai puţin. Nu îl duce doar în cercuri „de elită", crezând că doar aşa îl stimulezi să se autodepăşească.
copil care rade
Când vine vorba de limbaj şi de comunicare, copiii la vârsta de 5 ani ar trebui să vorbească foarte clar, să fie capabili de a relata o întâmplare sau de a folosi timpul viitor (Mama va fi la grădiniţă mâine). În vocabularul lor există acum sute de cuvinte, frazele sunt mai complexe, iar acest lucru este influenţat de cât de mult comunici cu copilul tău. Acum, cel mic poate avea dialoguri în care aşteaptă ca interlocutorul să termine ce are de spus, iar abia apoi să intervină.
Capacitatea de învăţare creşte considerabil, astfel cei mici reuşesc să numere până la 10 obiecte sau chiar mai mult. Pot desena persoane, compuse din până la 6 elemente şi pot copia forme geometrice, cum ar fi triunghiuri şi pătrate. Sunt mai conştienţi de lucrurile pe care le folosesc în fiecare zi şi înţeleg noţiunea de bani.Îşi pot manifesta interesul de a colecţiona diverse obiecte, pot dezvolta mici „obsesii" pentru mingi, dinozauri, pietre colorate etc. Atunci când este foarte interesat de un anumit obiect, te poţi folosi de asta, pentru a-i lărgi orizonturile şi a-l învăţa mai mult despre domeniul respectiv. Pune-i întrebări la care să găsiţi împreună răspunsul. Asta îi dezvoltă gândirea şi setea de cunoaştere, iar cu timpul, este posibil să descopere şi alte domenii interesante. Încurajează-l să dezvolte pasiuni şi să descopere lucruri noi.
copil cu carti
La vârsta de 5 ani, copiii îşi pot ţine echilibrul mult mai bine, stând într-un picior chiar şi mai mult de 10 secunde; reuşesc să sară peste gropi şi să se caţere. Au mai multă îndemânare, prin urmare pot folosi cu uşurinţă furculiţa, lingura, uneori chiar şi cuţitul. Mersul la toaletă este un lucru pe care îl pot face fără asistenţă.
Dacă observi aceste lucruri la copilul tău, poate fi un semnal de alarmă şi este recomandat să iei în calcul consultarea unui specialist:
Copilul nu îşi exprimă niciun fel de emoţie. Atitudinea lui este în general apatică, nu se bucură foarte mult, dar nici nu îşi exteriorizează nemulţumirile.
Starea de spirit este una extremă, fie este prea agresiv, fie prea trist şi retras. Rareori are o zi liniştită, neutră, iar reacţiile lui sunt fie ostile, fie de retragere completă.
Nu se poate concentra nici măcar cinci minute într-o activitate şi îi este distrasă atenţia foarte uşor. Chiar dacă el alege să se implice într-o activitate, îşi pierde repede răbdarea şi îşi doreşte să facă altceva, dar nici asta nu îl mulţumeşte.
Nu răspunde atunci când ceilalţi îi pun o întrebare sau încearcă să evite socializarea cât mai rapid. Atunci când este întrebat ceva, fie reacţionează ca şi cum nici măcar nu a auzit, fie este monosilabic.
Nu poate face diferenţa dintre realitate şi ficţiune. Chiar dacă este normal să mai inventeze lucruri şi să se joace, atunci când vine vorba de realitate, face confuzii.
Nu îi place să se joace, indiferent de tipul jocului. Activitatea preferată a copiilor ar trebui să fie joaca, însă există cazuri în care aceştia refuză, fie că joaca presupune interacţiunea cu un copil sau un adult, fie că o pot face singuri.
Nu ştie să-şi spună numele. Este o problemă atunci când el chiar nu ştie să-şi spună numele, nu atunci când refuză să o facă.
Nu poate folosi pluralul sau timpurile vorbirii. Atunci când face ocazional greşeli, nu înseamnă că are o tulburare. Însă, dacă asta se întâmplă constant, poate fi o problemă.
Nu vorbeşte despre experienţele de zi cu zi, nu povesteşte niciodată ceva ce a făcut, nici măcar dacă este întrebat.
Nu desenează niciodată. Este bine ştiut faptul că unii copii au latura artistică mai dezvoltată decât alţii, însă dacă niciodată nu are pornirea măcar de a "mâzgăli" ceva, poate fi o problemă.
Nu se poate îmbrăca sau spăla pe dinţi singur. Aici nu este vorba despre momentele în care se alintă şi nu vrea să o facă, ci de o reală neputinţă.
Pierde capacităţi pe care înainte le dobândise. Dacă dezvoltarea a fost în parametrii normali până acum, dar de ceva vreme începe să se deterioreze acest aspect, poate fi semn de îngrijorare.
copil cu parinti
Acestea ar fi câteva sfaturi pentru a te adapta mai bine psihologiei copilului de 5 ani:
Dacă îţi laşi copilul să se joace cu prietenii acasă, în afară de ocaziile speciale, nu chema foarte mulţi copii. De cele mai multe ori, unul este suficient, tocmai pentru că la această vârstă sunt suficient de energici şi este important să înveţe să socializeze cu o singură persoană, nu doar în grupuri mari.
Limitează timpul dedicat jocului. Până la două ore de vizită este suficient, pentru ca cei mici să se distreze şi să pună în aplicare toate jocurile pe care şi le doresc.
Păstrează regulile în casă. Mai ales acum, când copilul are capacitatea de a înţelege diverse lucruri; explică-i de ce există anumite reguli şi învaţă-l să le respecte.
Implică-te în cât mai multe activităţi împreună cu copilul. Acesta este vârsta la care îl poţi „pierde" în favoarea jocurilor electronice. Ia-l la plimbări în parc sau în locuri în aer liber, unde sunt şi alţi copii, mergeţi cu bibicleta, în excursii, pictaţi sau jucaţi-vă cu plastilină. O să aiba suficient timp pentru tehnologie, mai târziu.
La fel de important este să nu uiţi că fiecare copil este diferit. Relaxează-te, comunică şi fii afectuoasă cu copilul tău! Bucură-te de fiecare etapă a vieţii lui!
sursa