In cele mai multe case din Romania, de dimineata si pana noaptea, televizorul este pus in functiune si lasat astfel aproape non-stop, si numai ca fundal sonor. Singura conditie este ca cineva, oricine, sa fie acasa. A devenit aproape un gest reflex sa deschizi televizorul de indata ce ai deschis ochii si sa-l inchizi imediat inainte de culcare.
Din pacate, televizorul ne inghite timp pretios si, daca vreti sa va convingeti, nu-l mai porniti decat exact atunci cand incepe un program anume pe care vreti sa-l urmariti, apoi inchideti-l imediat ce s-a terminat respectivul program. Sau, si mai bine, nu-l mai puneți in functiune deloc cateva zile. Veti constata ca ati reusit sa faceti multe alte lucruri pe care nu le-ati facut de mult si ca nu ati pierdut absolut nimic.
Copiii adopta modelul de viata al parintilor si, daca noi facem treaba in casa tinandu-ne de urat cu televizorul, ei de ce nu si-ar face temele tot cu televizorul? In pofida faptului ca anumite programe de televiziune pot fi instructive, efectele vizionarii de lunga durata sunt dintre cele mai diverse, daunatoare si contraproductive. Young Boy Watching Television
Am spus-o de nenumarate ori, o repet din nou – televizorul este cea mai ieftina bona pentru copilul nostru, dar si cea mai proasta. In cele mai multe camere ale copiilor, multi parinti instaleaza un televizor inca de cand aduc bebelusul de la maternitate… Copii (chiar si cei de varsta prescolara!) sunt adesea lasati la televizor cu orele, sunt lasati sa urmareasca in nestire desene animate sau alte programe mai mult mai mai putin selectionate de parinti.
Pe langa faptul ca toti acesti copii nu fac miscare, ci stau intepeniti la televizor in loc sa se joace asa cum ar fi mai potrivit pentru organismul lor in crestere (joaca inseamna si exercitiu fizic!), copiii pierd timp pretios pentru dezvoltarea vobirii, gandirii, imaginatiei, abilitatilor fizice si sociale. Televizorul nu ii ajută defel sa isi faca prieteni, sa discute, sa aiba initiativa, sa citeasca, sa coloreze, sa modeleze, sa joace tot felul de jocuri de constructie, de miscare, de rol, sa interpreteze situatii reale prin joaca lor si sa le inteleaga. Dimpotriva, televizorul saboteaza toate aceste activitati. Copiii care petrec in mod excesiv timp in fata televizorului se obisnuiesc cu un mod de viata sedentar pe care il vor avea si in viata de adult si, pe cale de consecinta, sunt predispusi la obezitate, la o devoltare intelectuala slaba si o viata sociala saraca.
Pentru copii scolari si adolescenti, televizorul este o tentatie care ii distrage de la efectuarea temelor, de la lectura si studiu, de la exercitiu fizic si dezvoltarea unor interese extrascolare (hobbiuri, sport). De asemenea, impreuna cu telefonul mobil, internetul si jocurile pe calculator, vizionarea excesiva a programelor de televiziune ii impiedica pe tineri sa duca o viata sociala adecvata si reala (spre deosebire de surogatul reprezentat de retelele de socializare).
De asemenea, multi copii scolari mici si adolescenti urmaresc pana noaptea tarziu programe nepotrivite pentru varsta lor la televizor, se joaca pe calculator sau navigheaza nesupravegheati de parinti pe internet. Consecinta imediata este oboseala fizica, incapacitatea de a se concentra la ore, de a invata. Prin urmare, televizorul si calculatorul pot fi piedici serioase in calea realizarilor academice.
Cu totii stim ce devastatoare este obezitatea pentru adolescenti – acestia sunt in mod natural excesiv de preocupati de look-ul personal care are o importanta covarsitoare pentru integrarea lor sociala, pentru perceptia de sine, pentru stima de sine, indiferent de sex. In plus, studiile efectuate de cercetatori britanici au aratat ca obezitatea are ca efect slaba performanta scolara!
De asemenea, copiii care folosesc calculatorul pentru efectuarea sarcinilor scolare au performante scolare mai slabe decat cei care apeleaza la surse clasice de informare – carti, reviste, studii, deoarece utilizeaza informatii care nu sunt intotdeauna validate stiintific si, cel mai adesea, sunt distrasi de la tema de studiu de alte site-uri, de verificarea cutiei postale electronice, a contului personal de pe retelele de socializare si a mesajelor.
In plus, cercetatorii in domeniul psihologiei vorbesc si de alte efecte, mult mai subtile si pe termen mult mai lung care ii ating pe toti cei care urmaresc in mod excesiv programele tv, si anume de o nemultumire de sine si nefericire personala care rezulta din masurarea, din compararea vietii personale cu “standardele” promovate de programele tv referitoare la succesul personal. Pur si simplu, astfel de persoane nu mai privesc viata in mod real, nu mai au asteptari realiste de la sine, ci se considera niste indivizi ratati deoarece nu au parte de viata glamuroasa si indestulata promovata pe “sticla”. Copii care urmaresc in mod excesiv si nediscriminatoriu programele tv ajung sa isi fixeze obiective nerealiste, neadecvate in plan personal. Asemenea obiective, cel mai adesea, nici nu includ scoala…
Jocurile pe calculator au devenit mai populare in aceasta epoca decat orice alt joc pe care copiii din toate timpurile l-au cunoscut vreodata. Este adevarat, unele jocuri pe calculator stimuleaza coordonarea miscarilor, coordonarea mana-ochi, solicita gandirea si imaginatia, dar daca ar fi sa comparam beneficiile si efectele nedorite ale jocurilor pe calculator, balanta inclina in favoarea celor din urma. Copiii care petrec ore in sir jucandu-se la calculator obtin gratificatie instantanee si nu mai au rabdare sa depuna efort in mod sustinut pentru a obtine ceva. Prin urmare, nu sunt motivati sa invete, nu au rabdare sa isi faca temele, renunta usor atunci cand ceva nu le iese de prima incercare si, in cele din urma, nu reusesc sa faca mai nimic. Nu au perseverenta si sunt greu de motivat. Pot deveni experti in anumite jocuri pe calculator, sa ajunga la cel mai inalt nivel de joc, dar ce folos le aduce acest lucru daca “excelenta” se obtine in detrimentul educatiei lor? Cum vor reusi sa faca ceva in viata, cum vor reusi sa obtina o diploma, sa isi faca un rost?
Am mentionat deja faptul ca cei care se joaca excesiv la calculator au rezultate scolare mai slabe pentru ca pierd timp pretios de studiu, se autoizoleaza si nu mai pot avea o viata sociala adecvata, sunt obositi pana la epuizare pentru ca stau treji si se joaca pana tarziu in noapte in loc sa doarma. Ceea ce nu am mentionat inca este ca jocurile pe calculator pot deveni o adevarata adictie pentru anumiti copii si ca deja au aparut in lume clinici de “dezintoxicare” pentru micii maniaci. Nu este o gluma, jocurile pe calculator pot da dependenta, sepot transforma, incetul cu incetul, intr-un adevarat drog pentru copiii nostri si, stim foarte bine, drogurile, oricare ar fi ele, distrug tot – personalitate, educatie, viata. De la jocurile pe calculator la jocurile de noroc (pe internet sau « la pacanele ») nu este decat un pas… Un gambler nu isi distruge numai viata personala, ci pe toti cei din jurul lui, tarandu-i si afundandu-i pe toti ai lui in datorii financiare din care se intampla uneori sa nu mai poata iesi niciodata.
Prin urmare, atentie parinti la cat, cum si cand ne lasam copiii la televizor si la calculator. Sunt cateva reguli simple pe care trebuie sa le aplicam in mod ferm si consecvent:
– Pana la 2-3 ani, cel mai bine este fara televizor si calculator!
– Pana la 5-6 ani, 30 de minute la televizor si 10 la computer sunt mai mult decat suficiente intr-o zi;
– Intre 7-10 ani, nu mai mult de doua ore zilnic la televizor si calculator, in total, nu separat, si numai dupa ce si-au indeplinit sarcinile scolare. Bine ar fi sa fie si cu pauze.
– Dupa 10 ani, in weekend, copiii pot petrece pana la 3 ore zilnic la calculator si televizor (in total, nu separat), de asemenea, cu conditia indeplinirii sarcinilor scolare.
Lucrul cel mai important este sa nu ii incurajam de la varste fragede sa petreaca mult timp in fata unui ecran, ci sa le oferim alternative mult mai utile de joaca, relaxare si invatare.